Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

încă!

1 min lectură·
Mediu
foarte probabil nu din egoism
resimţeam eu senzaţia aceea
într-un fel sau altul
era primăvară!
îmi plăcea nebuneşte noaptea să contemplu
când străini oamenii se băgau înfriguraţi sub aşternuturi
neştiind dacă aveau să repete şi mâine gestul acela
până la insomnie până la ridicarea subtilă din patul fantomatic
îmi plăcea
legănarea albă-catifelată a florilor de cireş ca nişte soldaţi
pe timp de pace când liniştea împrăştie miros de scutec
şi mângâie geamuri într-o desfiinţare aparte a separării
era povestea fostului copil… poate!
şi ziua!
ziua-n amiaza mare!
hainele mele colorate făcând pe plac vântului
mai ales foamei personale de irealitate
tărâmul acela în care nicio trecere nu e definitivă
şi asta nu încurcă nicidecum planurile vreunui dumnezeu
ştiam: purtam parfumat părul şi pulover cu mărgele
o eşarfă păstrată în creanga ascunsă a unui copac
stările mele ieşeau dintre clişee asemenea rădăcinilor ample
îndelungă-vreme captive în conţinutul atrofiat
undeva la un capăt praful tramvaielor secetoase
figurine mergând la voia întâmplării
lăsându-se murite
nici măcar până la proba contrarie
nu din egoism resimţeam eu senzaţia aceea
eram sigură!
o dragoste anume încă era capabilă
să ţină desfăşurat pământul
deasupra nimicului
042548
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
188
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “încă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14146011/inca

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Un poem ca o pană de pasăre, ocrotirea, urma ei, petalele legănate în aer, nimicul învins, o amintire a unui zbor, a unei îngăduiri, care probabil, sincer fiind demersul liric, ajunge, în siguranță, până pe pământ, amintind omului că există stele și speranță, mult bine, dar și porumbei, coborârea binelui, și flori umede, și fiori. Am fost cam lirică, eu însămi, dar doar așa pot spune că empatizez.

Stea! Foarte frumos poemul! Felicitări! Cu multă empatie, înstelez!

S-a simțit o mai mare descătușare, descătușarea este un sentiment unic, câteodată, în unele poezii, răzbate.
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
Ai simţit foarte... exact imboldul meu. A fost o stare ca o durere care se cerea cât de cât exprimată, nu pentru a fi anihilată, ci pentru a fi înţeleasă şi acceptată, da, cu o rază de lumină!

Mă bucur sincer că ţi-a plăcut! Are nişte poticniri de ritm, dar, cum ai simţit şi tu, a fost aşternut fidel afectiv!

O să încerc mai des să mă exprim atunci cd resimt o anume stare, iar nu... poststare!

Gândurile mele cele mai luminoase de prietenie, D.


ps: chiar am la fereastră nişte vajnici-paşnici soldaţi!
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
ca o mângâiere cu palmele visului pe ochi...

Visarea indusă de muzicalitatea amplă
converge paradigmelor de cugetare adâncă,
în definitiv un text simplu
dar care îmi ia amploare în inimă,
sufucând-o în ștreang de frumusețe...

Așa am mai uitat de corona,
textul tău mi-a dezvoltat anticorpi... :)
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
Mă bucur sincer dacă ţi-a plăcut şi, mai mult, a instituit ceea ce caraghioşii de... pragmaticieni continuă să numească... modificare contextuală!


Dumnezeu să ne ajute ca în curând să revenim la normalitate, pt că sunt convinsă că nimeni nu ar face vreun pact cu mai-puţin-curatul pt a-şi găsi o sursă... originală de inspiraţie într-o astfel de realitate!

Primăvară... normală!
0