Poezie
Închipuirea
1 min lectură·
Mediu
Închipuirea-i gândul care-n neant plutește -
Cu cât mai sus se-nalță, cu-atât e mai confuz,
Intrând prin labirinturi sucite-n cozi de pește,
Ea rătăcește-n goluri lipsite de-orice uz.
Închipuirea noastră vrea aripi de lumină,
De-nveșmântări virgine, de-adânci eternități;
Vrea să devină-o faptă supremă și divină,
Făcând din imposibil un cuib de realități.
Închipuirea-i hrana inteligenței pure,
E-un telescop al minții, o sondă-n galaxii.
Când bine-i orientată, ne dă izbânzi mature
Și dă extaze lumii scăldate-n măreții.
Închipuirea noastră-i o forță virtuală
Ce schimbă gându-n fapte de dulci flori în răsad,
Dar forța-i fără frâne poate ca viața goală
S-o schimbe-n rai terestru sau s-o prefacă-n iad!
Glen Ellyn City, USA - 5 apr. 2020
001.220
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Închipuirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14145890/inchipuireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.