Poezie
Când se cutremur ceruri...
1 min lectură·
Mediu
Când se cutremur ceruri și fierbe miezul Terrei
De canonade-n flăcări ce trec de stăvilar,
Îngemânări de trăznet străluminează era
Nemărginirii însăși lipsită de hotar.
Vertiginoase valuri de-mprejurări amare
Sfidând cu-a ei orbire speranța de cristal,
Izbesc eșafodajul monotoniei clare
Al cărei miez e lumea izbită val de val...
Pe tronul înstelării, pe raze de-ntuneric,
Domnește disperarea cu trene sângerând,
Iar fructul ei, neantul, distruge ce-i feeric
Ori ne inundă spațiul, speranțe ucigând.
Fărămițata lume rezistă neființei,
Blindată-n voaluri albe, încearc-a-și reveni,
Își stoarce-nțelepciunea la maximum științei
Și crede că, prin jertfe, va supraviețui !
Glen Ellyn city, USA - 29 martie 2020
011.592
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Când se cutremur ceruri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14145733/cand-se-cutremur-ceruriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Să grefăm „maximul” pe „științe” pentru a găsi cu ajutorul lor antidotul și panaceul la spectrul nefiindului.