Poezie
pâlpâire
1 min lectură·
Mediu
dacă ai crezut că e destul
te-ai înșelat
fiindcă tu nu erai acolo
în deplinătatea noastră
absolută
iar trupul tău pâlpâia
în straie de viscol
și doar ți-am spus
să-ți încălzești sângele
în iernile lungi
între palmele mele
și nu te grăbi pe întuneric
să ucizi liniștea labirintului
fiindcă
tu ești alcătuită
din amintiri și uitare
și mie mi-e frig când
te cuprinzi singură de dor
sau de prea multă
deșertăciune
și te rog
clănțănind de tristețe
cu genunchii la gură
nu mai transforma aerul în piatră rece
când mă gândesc la tine
și încerc să te mai respir
încă odată
cu nesaț
până la prăsele
001056
0