Poezie
Patruzeci de zile
2 min lectură·
Mediu
Obiectele au ochi de jar, mai ales cărțile, cum spunea o prietenă.
Când privesc cum s-au demodat, prizoniere în imitații ieftine de piele,
în cartoane căptușite cu burete, în haină de supracopertă,
mi se tulbură ochii de milă, ca pentru niște copii.
Nu toate femeile scot cărțile la aer o dată pe an, la fel cum
tot ele nu curăță tocul ferestrelor, ci doar geamul,
geamul păcătos care ne inundă cu razele maculate cu praful gărilor și
așteptărilor, cu praful celor muribunde, cu file palide și litere
ce-și pierd identitatea, atrase în hârtie precum frunzele toamnei în pământ.
Povestitorul scrie, scrie tot mai repede.
Scrie, scrie tot mai la fel, până când ele nu mai au titluri.
Abia ce mă prind cu dinții de liana unei jungle, că imediat jungla
devine deșert, liana șarpe și eu călcâiul Evei mușcat de șarpe.
Eu scriu despre apă, apoi despre fântână, apoi despre găleată,
el scrie invers: găleata se varsă în fântână, fântâna seacă și apa se tulbură.
Nu toate femeile își scutură hainele de praf, și atunci
praful razelor dimineții în casa lor e doar praful anticarilor și bibliotecilor,
peste genele lor frumoase și închise, când stau de veghe și de rugă
pentru copiii lor buni și fără de noroc. Acest pământ, ținut în lumină.
Povestitorul scrie mai departe, cărți noi și fără de noroc.
Numai noaptea, peste pietrele din curtea bisericii, peste lespezile scrise,
cad raze de lună ca în grădina Ghetsimani. Raze curate.
065.173
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 243
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Patruzeci de zile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14142710/patruzeci-de-zileComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCarmen Sorescu✓Trebuie să văd sclipiri perecum: se tulbură ochii ca pentru niște copii, scot cărțile la aer, atrase îm hârtie precum frunzele în pământ, până când cărțile nu mai au nume, dar la fel de bine îmi sar în ochi câteva formulări greoaie, care țin mai mult de proză, cel puțin în prima parte a poemului. Supracoperta/ coperta, cuvântul cărți se repetă ostentativ, de 6 ori, dacă depistăm subiectul din prima nu cred că trebuie repetat. Exact cum spui, poemul trebuie scos la aer, eliberat de surplus/ impurități, când rămâne esența, acel luciu al apei... pojghița întregii povești...poemul merită stea.
0
CMCarmen, eu nu am găsit decât de 2 ori în prima strofă și de două ori în a doua - cuvântul cărți - dar îți mulțumesc pentru observația și lam scos și am scos și supracoperta, adică repetarea cuvântuui coperta și acum emai bine.
Mulțumesc pentru vizita matinală, azi noapte am scris târziu și eu.
Mulțumesc pentru vizita matinală, azi noapte am scris târziu și eu.
0
CMAm mai găsit o dată în strofa trei și o dată în ultima - ai avut dreptate. Erată: e mai bine, l-am scos.
0
SCAşa e, uneori, când se adună... şi vrei să împuşti cu un singur glonte.
0
CSDistincție acordată
Pare mult mai bine acum, cu puțină atenție poți scoate în evidență potențialul literar pe care-l ai, e păcat să rămână împrăștiat printre cuvinte inutile. Și ca să justific steluța, în afară de acele citate pe care le-am scos din context în primul comenatriu, aș dori să mai spun că sunt reușite anologiile și poemul în sine destul de circular. La praful razelor dimineții aș folosi pulbere/ pulberea razelor dimineții, asta pentru că și praf se repetă de câteva ori. Stea.
0
CMMulțumesc mult, Carmen. Am fost conștientă când am scris poezia că vreau să folosesc efectul repetițiilor, dar, într-adevăr, erau puțin cam multe. Aceasta a fost intenția. Poate voi mai schimba unul-două cuvinte pe parcurs. Suntem oarecum și copii ai lui Gutenberg - ceea ce știu că însemană ”muntele bun”.
0