Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

rândul văduv și rândul orfan

2 min lectură·
Mediu
în fiecare dimineață la 7 și 5
te aștept la colț de rai
ca un dependent de pariuri
care-a pierdut tot într-o noapte
și își spune mereu azi va fi ziua mea norocoasă
nu știu dacă deja ai trecut pe aici
sau cât trebuie să te aștept
mi-e de ajuns sunetul unor pași
ori o siluetă în întuneric
atunci mă îndrept spre tine
mă prefac surprins că te văd
mă saluți zâmbind și zâmbetul tău
îmi arde obrajii
cum a ars nopți întregi
deepwater horizon
și brusc îmi vine să-ți povestesc
despre măcica
puradelul care nu are habar de limba română
și înainte de lucrarea de grad
învățătorul se chinuia să-l învețe
cum se spune pe românește la degetele mâinii
îl tot punea să repete
degetul mare arătătorul degetul mijlociu
degetul mare arătătorul degetul mijlociu
măcica trăgea aer în piept și-ncepea
nai sinai muie
nai sinai muie
și-n ziua lucrării de grad
cu inima cât o boaba de linte
învățătorul l-a scos la tablă
și-a spus repetă
degetul mare arătătorul degetul mijlociu
măcica roșu ca un ardei kapia
a repetat nai sinai muie
știu că te-ai fi topit de râs
ca un om de zăpadă stângaci
zilele când nu te văd
sunt ca o poezie recitata de pe mobil
nu poți vedea tremurul mâinilor celui
ce-a făcut din sufletul său lampion
trăirile sunt căutate rapid de teamă
să nu se stingă display-ul
totul e o rutină în care foamea de tine
devine un simplu buton add to your story
și ca să n-o iau razna
mă complac în defecte profesionale
când nu corectez cărți
mă plimb aiurea prin magazine
aleg produse la întâmplare și citesc etichete
bunăoară salată de icre cu crap și ceapă
îmi spun că e o fractură de logică
salata nu are cum să fie cu crap
ci cu icre de crap și ceapă
zâmbesc mă îndrept spre ieșire
îmi dau seama că nu funcționează întotdeauna
noi suntem rândul văduv și rândul orfan
dintr-o poveste
eu la sfârșit tu la început
pe aceeași pagină niciodată
095.737
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
338
Citire
2 min
Versuri
59
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “rândul văduv și rândul orfan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/14142109/randul-vaduv-si-randul-orfan

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
foarte mult acest discurs. e natural. e actual. e dureros. câteva metafore bine amplasate măresc pulsul. finalul, ca și începutul, de altfel, sunt de o tristețe apăsătoare. secvențele se succed cu repeziciune, devin un film despre o realitate orfană...

aprecierile mele sincere!
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
finalul, ca și începutul, de altfel, este...
0
@victor-tarinaVictor Țarină
Ce coincidenta! Ieri am citit pe una din cutiutele de plastic pe care le pastreaza mama salata de icre cu crap si ceapa si am gasit aceeasi fractura de logica. Te felicit ca ai facut o poezie din asta!Nu pot decat sa fiu invidios!
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Otilia, mulțumesc. Victor Țarină, sper doar că ai fost ironic. Ca sa reduci textul la o simplă cutie cu icre mi se pare cam dezamăgitor.
0
@victor-tarinaVictor Țarină
Am glumit doar, n-am fost ironic.Mie mi s-a parut nostima coincidenta.Si n-am vorbit la modul peiorativ despre cum se poate alcatui un poem cu fior liric din lucruri simple, cotidiene.E domeniul postmodernilor si ca si in versul/sunt ca o poezie recitata de pe mobil/ori chiar in titlu o faci cu multa dexteritate pastrandu-ti specificul vocii. Nu ti-am dat stea pt ca esti mult peste medie.Dar rezonez la toate poemele tale.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Ăsta e riscul când scoți din context o imagine și uiți întregul: comentariul devine susceptibil de orice interpretare. Autorul nu ghicește intenția comentatorului. Cât despre steluță, nu înțeleg de ce te justifici întrucâtva, din moment ce eu nu am adus în discuție așa ceva. Oricum, mulțumesc pentru lămuriri.
0
Distincție acordată
Ce să zic... Sunt unele versuri atât de simple, dar profunde, încât, dacă n-ar exista contextul care să le garanteze sensul, ar putea trece drept ca "norocoase/ singulare/ de sine stătătoare" sau mai știu eu ce termen savant. Ce m-a fascinat și, recunosc, mă fascinează la poezia ta este trecerea dintre unități - trecere care nu uită de unde a venit. Există o așa conexiune ideatico-stilistică, încât, aș spune, chiar dacă n-aș ști o unitate, ori alta, ori titlul, aș simți că ceva lipsește. Mereu echilibrul dintre imagine și sens te-a călăuzit spre poezie, Emiliane. Și sinceritatea brută, dar, cumva, totuși seductivă, aproape-aproape delicată. Te salut!
0
Am trimis comul uitând să amintesc despre felul mișto de transpunere a oralității si realității brute în universul metaforic. Acu' am amintit.
0
erată: "aș spune/ aș simți" - a se alege dintre ele. Sper că "seductiv" se înțelege a fi mulat pe sensul comentariului, adică ad-hoc. Cu scuze!
0