Poezie
treptat toamna
Iubire cu lămâie şi sare
1 min lectură·
Mediu
ziua se făcea minusculă
ieşeam pe furiş în grădina cu tufănici
scuturam pământul de somn
ssssst! – tăceam aşa într-o doară
mă auzeau şi se conformau
vreo 2-3 complici
prometee mai altfel încercam
întoarcerea pe aceeaşi cale
nu-mi puteam surghiuni melancolia
chit că moartea şi de aici ar fi putut
la o adică să mi se tragă
aşa că zăboveam
în imaginaţia băncii prăbuşite
dintr-o nevoie acută de intimitate
în gândul copacului ca-ntr-un început de cer
îmi lăsam părul inundat de păsări de cercuri
de fumul oval al toamnei ridicându-se gros
spre mimicile salopetelor îndoliate:
aleile trebuiau curăţate
chiar cu preţul înăbuşirii
unui ţipăt
din slăbiciunile mele intense pentru viaţă am iscat foc minor
pentru toţi aceia care dintr-un motiv sau altul
îşi rataseră întâmplarea
m-am întors aproximativ pe acelaşi drum
am mângâiat o fereastră speriată
etern dând spre uliţa copiilor
ce alergau năuci
cu tălpile goale
am adus la gradul de suportabil
răceala neagră a orfelinatelor
până la frumuseţe
mai erau doar
câteva
trep
te
rănile vegetale îmi acceptaseră ploaia.
001.363
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “treptat toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14141642/treptat-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.