Poezie
Cântecul ploii spre asfințit
1 min lectură·
Mediu
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
şi patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia creşte adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
şi care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, ştiu o uşă cu vedere la soare!
002.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Cântecul ploii spre asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14141568/cantecul-ploii-spre-asfintitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.