Fericită nostalgie
de Johann Wolfgang Goethe(2019)
1 min lectură
Mediu
La-nțelepți doar spune-o tare,
Căci mulțimea-n râs pufnește,
Vreau să cânt ființa care
Moartea-n flăcări și-o dorește.
În reci ore de iubire,
Martori mărturiei tale,
Simți o stranie pornire
Când clipesc făclii domoale.
Nu mai stai cuprins de două
Brațe-n umbra nopții mare,
Și te-apucă o poftă nouă
De-o mai naltă-mpreunare.
Nu sunt zări să te rețină,
Vii înaripat, vrăjit,
Și-astfel, lacom de lumină,
Ești un fluture scrumit.
Și cât timp nu-nveți atât:
Mori și te preschimbă!
Ești doar oaspete-amărât
Într-o lume strâmbă.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș