Poezie
cele ce (nu) se cuvin
Iubire cu lămâie şi sare
1 min lectură·
Mediu
o s-o acopăr
cu o frunză –
făcuseşi tu repetiţie o vreme
să fii sigur că nu vei rata „omul faptei”
încercaseşi o variaţie…
cu o cergă arămie
sau poate cu zeama scursă de la o vişină în drumul ei către
drept consolare o s-o treci
la nominalizările anului
la happy few
într-un poem
o să-i agăţi vreo 2-3 metafore ermetice
vreo 4 inteligibile
inefabil o s-o pui să umble aşa... acoperită
printr-o frază cu toamnă şi subordonate
o să-ţi iei fraza la tine… aşa când nu te vede nimeni
o să adulmeci… de se va simţi galben stins
vei avea aproape-certitudine
îţi vei călca pe inima de odinioară
într-un unic gest
o vei sugruma
să nu fie loc pentru ultima vrere!
o să-i acoperi urmele… da … o să i le…o să! şi gata!
are demon!
o să strige un dincolo-de-pădure
o să se facă
ecou:
avusese
înger!
şi Ea
Ea nu va vrea
cu niciun chip
să dispară!
022.508
0
gravitatea sentimentului (devenit banal) devine provocatoare, datatoare de energie prin rezolvarea, asa cum am spus, jucausa.