Poezie
Oglinda în care ne privim
1 min lectură·
Mediu
Chiar din fruct arome lichide
se risipesc prin aerul cupei
cum iubirea prin inima mea
luminând ca un felinar întunericul
devin împreună muguri deschiși.
Simțind coaja prin care respiră lumina
însetații de cuvinte caută înțelesul
chiar dacă prețul urcă pe scară
și valorile rămân tot ma jos.
Oglinda în care ne privim din umbră
recunoaște bucuria lichidelor tari
și timpul se umple c-un gol
în care nimeni nu pune nimic,
dar lasă crezul în fructul de aur.
001132
0