Poezie

în exclamarea întrebării

alb oleacă

1 min lectură·11 septembrie 2019

Mediu

puținul e un mult al absenței

de fiecare dată când îți deschideam amintirea intra puțină umbră

și îngerii ne bârfeau despre oameni

tu ești o tăcere-n departe

ochii mei miopi nu mi te pot apropia

tu, propria

cerului meu adâncire-n fântâna ce plouă invers

pe zare chipul tău

uneori, când însetând de vinul nopții deschid morminte

șoaptele-mi sărută gura peniței,

ibovnică visului...

atunci îți descui enigma

din spinarea întrebării,

semn de exclamație arcuit

023.855

Despre aceasta lucrare

Autor: Ștefan Petrea
Tip: Poezie
Cuvinte: 73
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “în exclamarea întrebării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14140981/in-exclamarea-intrebarii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

OA Ottilia Ardeleanu✓11 sept. 2019

îmi place. are ceva care se face enigmatic. poate prin voința inversării unor sensuri, imagini și al exclamației cu interogarea. e un fel de alarmă interioară care nu este activată atunci când trebuie. așa îl percep.
poate că este exagerată exprimarea: îngerii ne bârfeau despre oameni. și poate că întrece măsura unei opinii corecte despre îngeri. cu toate astea, acel ceva m-a determinat să las un semn.

ȘP

ȘP Ștefan Petrea✓12 sept. 2019

mulțumirile nu sunt de-ajuns...

Mai treci...!