Poezie
Triumful neputinței asupra garofițelor de câmp
2 min lectură·
Mediu
desprinderea aripi din umăr cu mișcări încete
ca un balet mecanic cu statuete
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
șleampăt mecanicul lumii pășește în lună
e abia miezul nopții când lupii alburii încep să mă urle
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă copilul abia născut
își molfăie sfârcul de țâță printre sughițuri fericit
cu gura plină rotundă
cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă
și mi se face ciudă și urlu cumplit
și mă sparg în cioburi lovindu-mă de zid
nu-i așa, nimic nu este cum pare doar fantasme de fum
și noi în închisoare moțăind sprijiniți de un vis
cerşetori de lumină pierduți în labirint
lacrimile ne cad în căușul palmei ca într-o fântână
poemul rescris
de ce când am să mor
gândul îmi va fi mai degrabă la un vers
și nu la o femeie nici la nemurire nici la îngeri
iar frica de moarte se va scrie de la sine într-un poem
păsări negre cu ciocuri de sticlă îmi vor fi cuvintele
și ele tot timpul or să zboare neobosite din suflet în suflet
aproape pe tăcute
sufletul o clepsidră unde timpul se scurge încet
de sus mă pândesc vrăbii și vulturi în cirezi
îngenunchiată în prag cu brațele frânte mama
și-mi bântuie întruna liniștea mea
043.317
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 224
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Triumful neputinței asupra garofițelor de câmp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14140887/triumful-neputintei-asupra-garofitelor-de-campComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PCMulțam fain Teodor Dume pentru trecere, semn și steluță.
0
CSDistincție acordată
Cel mai mult îmi place: cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine. Vine ca o multiplicare a fiintei prin asemanarea cu toti ceilalti pana la contopirea cu strada. E un poem destul de greoi, cere atenţie si apoi surpriza frumoasă că am desluşit ceva ascuns. Poemul nu e chiar servit pe tavă ca un pahar ci apă, dacă guşto posibil să fie vin. Stea.
cum se umple strada cu mine. Vine ca o multiplicare a fiintei prin asemanarea cu toti ceilalti pana la contopirea cu strada. E un poem destul de greoi, cere atenţie si apoi surpriza frumoasă că am desluşit ceva ascuns. Poemul nu e chiar servit pe tavă ca un pahar ci apă, dacă guşto posibil să fie vin. Stea.
0
PCMulțumesc cu drag,
Pic
Pic
0
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă
și mi se face ciudă și urlu și sparg pahare lovindu-le de zid
nu-i așa, nimic nu este cum pare"
am selectat un text de sine,rafinat care ne definește nu numai ființa,ci și ceea ce am putea fi "în răsuflarea cea din urmă"
am revenit la acest fragment și l-am arhivat în gând
Sincere felicitări,Petre Ioan Crețu!
Luminez!