Poezie
împrejurul lunii rotunde
1 min lectură·
Mediu
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul fiinţei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
până am adormit cu fruntea pe masă,
te-ai lungit lângă mine,
ferind mâinile să nu încurce
trezirea ființei.
în ceea ce te privește,
iubirea mă va urî pentru lipsa acestei victorii.
033.197
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “împrejurul lunii rotunde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14140713/imprejurul-lunii-rotundeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
prima strofă are atât de mult sirop, apoi, dai în retorică...poezia de azi se scrie altfel, ex...vezi elena vlădăreanu, plus mulți alții...dan dediu...
0
eu nu prea sunt la CURENT cu geicu,
da' ți-aș da un DAN de lumină
de-aș putea...
Poezie...
da' ți-aș da un DAN de lumină
de-aș putea...
Poezie...
0
mulțumesc, cu unele scuze de rigoare o să-ți răspund numai ție!:)))
0
