poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-08-14 | |
Joaca cu inima este
un pumn de grăunțe de porumb cu care îți hrănești păsările sunt foarte flămânde pe acolo au nevoie de oameni așa cum oamenii nu au nevoie decât de mătase poate ești o prințesă și hainele de mătase te-au plictisit foarte tare poate deasupra sunt o lună și cu soarele în nuntă este noapte este și ziuă și pentru ei pictezi câteodată bambusul retezat este rost pentru cea mai frumoasă hârtie duhuri haìne nu te sperie le alungi cu un pic de mătase și așa trec zilele, cu zăpadă în ele, și cu Samirahami marea perfectă, prințesă a apelor străvezii, care să te iubească, și a peștilor de zăpadă, cu prințesele nopților și ale apelor, frumusețea îți pare redundantă și albă soarele prea alb redundant și perfect, cum spunea Platon și dorești un alt timp și o altă eră este o animație a pendulei care bate perfect și un suflet al timpului undeva scrâșnește moara și porumbul e bun te plictisesc toate unde nu se întâmplă nimic și nu este durere cine știe cine îți este vecinul și țara și viața, pe unde foșnești cu mătase în suflet, și de ce... apoi amesteci culorile cel mai frumos îți pare portocaliul și desigur bărbatul cu pielea înnegrită de soare care poartă în spate sacul cu grâne îl iubești pentru că nu știe să mintă cum nici tu nu o să înveți niciodată dar de undeva te cheamă ierburile, se pornește duhul și dumnezeu să te cheme cum sufletele sunt chemate și vin. îndemni păsările către est, mereu către est și departe de tine, și să lași treburile cu moara, cu morarul în pace, să cazi să îți întâlnești sufletul și să cazi să tot cazi... pentru că trebuie, și cuiva îți dai sufletul, începe să plângă din pântec să ieși afară să te audă cerul și pământul cel nou nu bănuiai niciodată ai o mamă un tată nou și un cireș are nevoie de tine apoi fabrica îți pui șorțul faci ce trebuie ești plină de cenușă desigur cuptoarele trebuiesc îngrijite dar și sufletul te-ai îndrăgostit deja și îți aduci aminte de moară de porumbeii pe care în altă viață i-ai hrănit cu porumb și zăpadă (dacă zăpada este mai frumoasă ca apa și dacă zăpada seamănă cu mătasea) și stai sub un soare de trestie moale că de ce ai plecat că de ce ai plecat și pe unde... cireșul te alege pe aici cu frunzele însă nu îți mai aduci aminte de casă cântările de madrigal sunt totul și cu vinul din strugurii graurilor și al celor pe care ei îi sperie graurii sunt alungați poate de pasărea de pâine de ce taci de ce nu mai spui de unde se mai culeg astăzi rubinele fluturii trec prin biserici se deschid ferestruicile pictate vitraliile sunt pe aici frumoase și ireale sunt mansarda poeților nebuni mult greșesc cu inima Îl caută își nu Îl găsesc niciodată sau poate sufletele lor sunt grele de păsări ne ating vindecările mătasea și dragostea este doar o iluzie și doar un dar de poveste oare de ce au îngerii aripi oare o să îi vedem așa înaripați vreodată, după ce trecem, departe oare cine mai calcă rubinul cineva te prinde cu o cană de apă în mână, e bună, izvorul este bun și apa este proaspătă ia din ea! ...dar în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate