Poezie
Tu eşti cântecul ciocârliei
(Noi, aceştia, suntem)
1 min lectură·
Mediu
Noi, aceştia, suntem toate acestea
Risipitorii şi păstrătorii
Păstorii şi pădurarii
Plugarii şi măgarii cărăuşi
Lanul de secară şi de porumb
Miriştea şi bostănăria
Livada şi via din deal
Dealul, izvorul şi dorul de ciocârlie
Zburătorii din vis
Puntea peste abis
Sămânţa de ghindă găsită în tindă
Marea şi muntele
Izvorul şi delta
Nuferii şi barca pescarului
Motivul darului
(Y)-ul din secţiunea paharului
Cioara din vârful parului
Lada de zestre, dulapul cu 5 uşi...
Tu eşti cântecul ciocârliei
Care te hrăneşti cu ciugulituri din stele
Din lună şi din soare
Din dorul de izvoare...
Trăim împreună minunea de fiecare zi.
Vin gândurile ca bâtlanii la baltă. Tot ce era şi ce va fi se adună-n acum, la drum.
"Altfel zboară pasărea când te uiţi şi tu la ea."
Gutuile sunt mai galbene şi mai gustoase când le pui în fereastră.
stau să-mi aduc aminte
ce voi face azi
înţelegi tu cum vine asta
eu stau să-mi aduc aminte viitorul
Noi, aceştia, suntem visători…
Frăsinei, 7 august, 2019
(înţelegi tu cum vine asta)
023.188
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Tu eşti cântecul ciocârliei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14140082/tu-esti-cantecul-ciocarlieiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPDintr-un august de poveste
S-a îndăluit cântarea chiar când luna, luminoasă
A intrat la noi, în casă, pe fereastră
Ce să-ţi zic de ciocârlie
Că se-ntrece cu o mie
Şi amu-mi aduc aminte
Când eram băiet cuminte
Că mă scufundam adând
Busuiocul, sânzâiana
Romaniţa şi bălana
Crinul, zarea şi măcrişul
Apa blândă-n care Crişul
Îmi topeşte cânepa
Şi-mi îmbată inima
Cine oare creşte-n mine
Cântecul ce mă tot ţine
În povestea mea cu tine
Tu pe lada ta de zestre
Eu pictându-te-n decor
Cu cercel şi cu ulcior
Fata cu cercel de scoică
Doamna Ludens, marea doică…
Îţi aduc aminte-acum
Clipele ce ies în drum
Când pe Muntele Tabor
Chiar sub norul vorbitor
A plouat între cuvinte
Să luăm mai mult aminte
La şiragul de mărgele
De la Turnu Măgurele
Şi-mi cânta mândra de codru
Şi de moara cu norocu
Şi-mi zicea de prin poiană
Şi din zid cânta şi Ana
vorba aceea
“uşile, uşile
cu înţelepciune
să luăm aminte”
iar acum
de Sfânta Marie
şi de Ziua Marinei
cu sănatate şi bucurie
să fie!
“pe străzile vocilor noastre”
între arcade pontice
“memorii topite”-n medalioane
“nimfa cu 7 clepsidre”
cu “foarfeca mare de croitor”
a dat cu croiala-n pălăria ciobanului
0
Pictează mai întâi o colivie
cu uşa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiş
fără nici o vorbă
fără să te mişti...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
aşteaptă
aşteaptă ani la rând de-i necesar
(Jacques Prévert)
*
Aici, am găsit ceva frumos, ceva simplu, care imbtăţisează "întregul".
Maria