Poezie
drumuri
1 min lectură·
Mediu
ceva ce îmi blochează emoțiile
răsăritul de soare iar eu într-o rochie albastră
cu toate tumorile mele maligne sub ea
pielea de conturul africii pe care zburdă
antilopele
o creștere a dorinței de viață în direcția drumurilor pe care
pleci și nu te mai întorci
intrarea în transă:
soarele învelit în rigips / ca un perete de care te izbești încontinuu
albul zăpezii în acest holocaust al durerii
//
înfig în perete un cuțit și varul cade pe jos
rochia mea albastră tremură
sunt aproape de tine / un milimetru de dorință vie și pură
cu organele mele pline de prea multă apă pe care o beau
când visez/ merg drept și mă simt învelita în ghips
lumina își întoarce capul către mine / de fiecare dată
suntem noi într-un deșert neputând înfrunta vântul
//
ieșirea din transă/ amesteci toate culorile cu sânge și mergi mai departe.
001689
0