Poezie
Moara lui Mărchidan
1 min lectură·
Mediu
ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni și ani,
ai urcat și ai coborât și ai coborât,
hainele tale hrană ploilor și fulgerelor
și drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peșteră de lei și de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-așteptării –
n-ai vrut să-ți astupi urechile, n-ai vrut,
deși nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ți alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mișcare o moară uriașă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
și ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineți albe?
ființe de cristal? cascade de sori?
primăveri fără sfârșit?
chipuri uitate de moarte?
Ai găsit o moară
unde grâul păcii,
al nădejdilor și așteptărilor trădate,
grâul micilor și marilor căderi,
al întâmplărilor neîntâmplate,
grâul inimilor înfiate de cuvinte și dureri
e măcinat fără oprire
fără oprire fără oprire
la moara ce se zbate-n piept.
vei putea să-mparți cu mine
această iute, dulce, grea, pietroasă,
îngerească pâine?
058.836
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Mărchidan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Mărchidan. “Moara lui Mărchidan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14139004/moara-lui-marchidanComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDistincție acordată
da, un text luminos, și un plus de poezie. moara... arhetipal, parcă, motor al facerii, prin apă, de dar de pâine. și de speranță.
înstelez.
înstelez.
0
AMfoarte mult că v-a plăcut poemul și vă mulțumesc pentru atenție și pentru semnele de apreciere. Mă onorează!
Cu recunoștință,
Alexandru
Cu recunoștință,
Alexandru
0
OADistincție acordată
poem, grozavă moara aceea din piept. o comparație deosebită. izbutită imaginea distanței care accentuează întâlnirea. scopul este atins. viața este comparabilă forfotei unei mori.
felicitări!
felicitări!
0
AMvă mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Moara este, într-adevăr, un simbol foarte generos și, chiar dacă sunt tentat să scriu despre valențele acestui simbol, preluate și transfigurate liric, totuși nu vreau să înlătur corola de minuni...
0
ca să pui în mișcare o moară uriașă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.”
dintr-un norişor de vară
cântecul acesta a coborât încet
între şoaptele din inima mea
“să stai liniștită – vom avea grijă
de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor,
de marginile lumii pe care-ai iubit-o.
vom avea grijă de toate.
și tu, ca totdeauna,
ne vei purta de grijă.”
“la moara ce se zbate-n piept
grâul inimilor înfiate de cuvinte și dureri
e măcinat fără oprire”