oarbă o simt

Mulţumesc frumos!

din haos am venit
las haosul să strige

încet încet în vale
alunec fără ştire

vieţii dau târcoale
atât cât port menirea
lăsată de la ceruri

în creştet de-ntrebare
răspunsuri ilizibil
mă mângâie prin viaţă

securea adevărul şi taina
sunt ispite

acum în orb văd oarba
cum caută în sine
acel ceva puternic
şi-apoi măreşte pasul

e-atât de bine oare
când scapi din chingi
în trapul
materiei visate?

în suflet totul pare
a fi în liniştire

tăcut îndrept cuvântul
îi netezesc şi şapca

golan prin timp colindă
leagă dezleagă verbe

anin de tâmpla serii
o virgulă şi-mi pare
că e-nghiţită iute
de-un peşte alb

părere

schimb locul cu un şarpe
şi îl întreb uimită:
de ce îţi spune omul
întruna
îndoială?