o nouă culoare își vine în fire

știi
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare

mi-a spus-o un doctor care își frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face și altele
se auzea încântător

am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet

când mă fac bine îmi iau și eu una
mi-am zis și pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz

nu
oamenii aceia stafidiți de pe hol nu eram eu din viitor

tumoarea
este un cuib făcut de pasărea cu o singură aripă în formă de m
știi tu iubi care
o vezi mereu pe geamul trenului când te întorci din excursii

momentan sunt bine cuibul este făcut pe jumătate
dar să vezi când or să apară puii printre crengile uscate
(nu vreau să te sperii
vreau doar să te îmbrățișez
acum)
și or să piuie de mâncare
nu o să te mai poți înțelege cu mine
nici cu celălalt mine
o să strângi așternuturile sperând că un dicționar nou
prin care să mă înțelegi
are să îți intre miraculos pe sub unghii

până una alta de azi înainte o să vin
îmbrăcat într-o salopetă de sudor
am zis!
nu vreau să îți împroșc universul cu mizeriile mele
o să îți dau ochelari opaci să te obișnuiești din timp doar cu vocea mea

nu o să te ating o să deschid larg ferestrele
o să las adierile să-ți lase semne vitale de iubire pe gât
pe urechi

curând numele meu va fi înlocuit de un cod de asigurat
care se va regăsi pe eprubete pe seringi și în memoria i7 a spitalelor

cu siguranță dacă râcâi cu lama pielea de deasupra venelor
voi găsi și acolo unul asemănător
care își are corespondentul într-o stea
după cum bine se spunea în miorița încă din clasa a viii-a