Poezie
în fond decembrie de-abia urmează să sosească
file de jurnal afectiv
2 min lectură·
Mediu
nu mă contrazice!
vine o vreme când toate poemele se scriu cu sfârşitul
eşti om/ doar-om şi în vacarm uiţi
să faci legătura dintre lucruri
nu mai eşti în vremea copilăriei
să poţi glumi cu genezele nedesăvârşite
tu nu vezi, chiar nu?
laşi baltă lumi...
de depaaarte
încerci să dibui capătul funiei acesteia
infinit desfăşurându-se până în punctul în care
priveşti la tine ca dintr-o prăpastie:
!aluneci
nu ne putem elibera decât rostind cuvinte la modul inspirat
şi cum s-o facem când înţelesurile ne-au crăpat în palmă?
ridicarea asta de privire / coborârea asta de pleoape
în mijlocul apelor zadarnică truda păsării
de a te ţine la suprafaţă
poate intempestiv ne-am dorit primăvară
şi copii ne-am trezit şi desculţi
grăbiţi am iniţiat marea călătoria prin ierburi:
creşteau obuze sub neştiute sentimentele noastre
şi ne-am amăgit durerea
de parcă durerea ar fi fost copil mic
să înţeleagă de păcăleli:
am bătut locul rău care ne lovise
[habar nu aveam că... destinul... şi destinul nu avea trup!]
infinit mai naivi decât ea am suflat peste inimă
aer cald-aer rece-aer parfumat şi
nimic
poate că am trăit cu iluzia traversării lui decembrie
prin iglurile cercurilor personale suspendate
poate de-adevăratelea ne-am sufocat iubirea
şi cu totul ne-am deşertat
lumina stă să cadă
sugrumată în fricile omului
o nostalgie letală
preţul greu al neînţelepciunii... al neîncrederii
fără drept de apel subţiindu-ne faţa
nu vom trece de momentul acesta:
eşti omul rău! – îţi spun / eşti omul bun! – îmi repeţi
eşti omul bun! – îţi spun / eşti omul rău! – îmi repeţi...
muzică perisabilă – ecoul sentimentului deformat
şi acest trunchi de copac cândva cu vocaţia solidificării memoriilor
neputincios azi să înfieze tristeţea de moarte a fiilor omului
023.050
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 285
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “în fond decembrie de-abia urmează să sosească.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14136218/in-fond-decembrie-de-abia-urmeaza-sa-soseascaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTCred că este un text despre pripa omului întru ale vieţii, în special într-ale iubirii: luat cu asalt (unul de celălalt, amândoi de timp şi de...), în văzul lumilor şi, totuşi, dincolo de el(e), te trezeşti gafând, convins că ai trecut prin "decembrie", când, de fapt... Aici şi acum se desfăşoară o realitate destul de paralelă cu cea a interiorului tău, vulnerabil şi copilăros... Copilăros altfel, atât de mult adâncindu-se în viaţă! Dar tu te repezi, uiţi constant că nu mai poţi beneficia de circumstanţele atenuante ale vârstei paradisiace!
0
Și totuși, dincolo de neîncrederea în posibilitatea atingerii „muzicii sferelor”, dat fiind înăbușirea sunetelor într-o muzică „perisabilă”, finalul acela atât de trist, de mișcător sufletește, aduce acordurile grave ale înălțării iubirii din aparenta moarte afectivă.
Chiar dacă e pe alocuri prea explicativ, fără a deveni și mură-n gură, pe placul cititorului leneș, discursul poetic are calitățile prin care se îndepărtează de prozaicul unei existențe creatoare șterse.