poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-01 | |
Noaptea se întâmplă mereu lucruri mari
din dulap iese zăpadă căzând sau un pumn de flori și se revarsă printre lucrurile ei intime locuiam cu un om care nu știa cine era ea o chema de născută cumva exotic ca și cum ai striga pe nume o picătură de parfum cu adevărat frumoasă era cum eu nu dar știam de ce i se spunea ei miss primavera într-o zi mi-a lăsat pe un taburet coronița ei de argint casa era plină de zăpadă și de flori primăvăratice foarte frumoase pielea ei netedă și fină mirosind așa ca migdalii și ca merele Căprioara de fapt o chema ”pădure” nu vă spun numele ei = da silva = știam că se născuse să o iubească bărbatul meu că într-o zi mă va părăsi pentru că văzuse și el coronița aceea, trandafirii de argint de pe margine, bobocii la care eu doar visasem, o visasem, o visasem, o visasem, și zâmbetul ei plin buzele foarte frumoase așadar mi-am deschis propria ladă de zestre și de fântână de curs mai departe eram doar o femeie îmi dosisem cămășile albe și râurile care aveau să mai curgă un trandafir îmbobocit doar visasem era așezat pe căpătâiul meu ca un sărut la fel ca ultimul sărut pe care mi-l dăduse el pe frunte înainte să plece poate cuvintele mi le ascunsesem, pentru timpul care avea să mai vină flăcări luceau pe la ferestre femeia frumoasă știa că erau de fapt stele și desigur din toate câte aveau să urmeze nu am mai știut nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate