transparență

lunga mea cădere în captivitate - intravenos bag substanțe care să mă vindece dar nimic destructibil

care să cutremure creșterea osoasă a corpului

dar venele, venele astea rămân tari ca o sârmă ghimpată ce capătă consistență

îmi vorbești despre pantofii stiletto și rochia roșie a manechinului din vitrină iar asta

declanșează un război în mintea mea când

liniștea e atât de puternică și se prelungește până la marginea orașului

unde eu stau cu piciorul pe o m i n ă gata să se declanșeze

trebuie doar să mă împingi dintr-un perete în altul

& voi deveni alt manechin / cel care așteaptă să nu moară de foame

la fel ca în secolele trecute când oamenii mureau

rând pe rând sclavi ai sistemului /asta ne consumă acum și pe noi

descarcerarea este o posibilă soluție / doar așa mai rămâi în viață cu viziuni

halucinante în starea asta care se perpetuează

până la oprirea definitivă a durerilor

ești ca un frigider scos din priză de la - 18 grade / până aici oricât de mult ai merge

nu vei vedea nimic care să ne aducă alinare- egrete zburând deasupra luciului apelor sălbatice & plaje exotice

e doar traficul ăsta intens / soare fierbinte injectat pe marginea străzilor

&

orașul care ne intensifică foamea.