Poezie
cu aripi de ploaie
1 min lectură·
Mediu
în nopţile mele visele devin păsări
cu aripi de ploaie
zboară peste întinderi aride
dincolo de margini lichide
lumina-şi capătă surâsul senin şi blând
ca o iubită după sărut.
timpul este o linie nesfârşită
nu ştie nimic
îşi caută noi puncte prin care să treacă
din palmele mele muncite
adun puţine monede în buzunare
să-mi cumpăr liniştea vândută de monştri
Doamne tu ştii mai bine
gândurile care se nasc din suflet
şi nu mă laşi în păcat
001447
0