Poezie
unde copacii sapă desculți după apă
2 min lectură·
Mediu
în mod normal aș lua-o ca pe un compliment
ilustrații cu ipostaze teatrale sărutări plus nenumăratele scrisori
de la cei care sperau să-și întâlnească iubirea
lecția ferocității dezgustul sau nebunia
mă trezeau cu dorințe insuportabile
la douăzeci de ani nu-i o rușine să lupți
cu obsesia unei toamne ploioase în care viciul împarte bezele
realității imediate
copaci uzi până la piele trudesc inutil împotriva naturii
suntem prizonierii aceleiași disperări
mutilați de un somn dezordonat și greu de pătruns
- război adulat precum iluzia păcii mondiale ce-a ținut prima pagină
mai mult de un secol
soldatul-erou este tipul ce strânge într-o mână creionul în alta arma
iar
uneori le folosește pe amândouă
fără să-i fie temă că va pieri de sabie
soldatul-erou este tipul lăudat de politicieni și evitat de toți cei care
nu sunt obișnuiți cu mirosul câmpului de turbă pătat de cete verzi de greieri
ce adoră mocirla
soldatul-erou este un înger cu aripi nepotrivite să poată străbate distanțe
mai lungi decât trecerea Mării Roșii
într-un moment ireal dar cu atât mai cumplit
când în cultura lumii moartea nu înseamnă sfârșitul
nimeni nu trage
ieșim din tranșee
ne facem cadou țigări și ziare din capitale neatinse de ciumă
primim poze pe care mai târziu istoria va mâzgăli peste zâmbete
peste speranța din priviri și tot ce ar mai fi rămas omenesc în expresie
simplul gest de a întinde mâna ne făcea trădători
precum acești copaci puși să caute apă împotriva voinței lor de a-și arăta
slaba credință
atunci când dorința nopții se furișează prin spate
părând parcă să spună
și mâine e-o zi
023.320
0
sintagma aceasta: soldatul-erou este tipul ce strânge într-o mână creionul în alta arma mi-a plăcut mult.
Aprecieri!