Poezie
De Moș Nicolae
1 min lectură·
Mediu
- În noaptea asta ghetele cu toc
Sub geamul dinspre curte să le lași
Și când se-aud în gerul aspru pași
Să te întinzi cuminte lângă foc,
Pe blana albă, fără pijama,
Cu fructul sânului deschis spre cer
Și când încep copiii leru-i ler
Moș Nicolae la fereastra ta
Se va opri să te admire nud
Și-n gheata lustruită ca un far
Îți va lăsa iubirea lui în dar...
Așteaptă-mă că am pornit spre sud!
- Tiptil pășește moșul prin odăi
Să-mi lase în ghetuțe o nuia
Nu știu de-am fost cuminte... Vina mea
E c-am legat la sănii zurgălăi
De câte ori de tine mi-a fost dor,
De câte ori pe pragul nins de timp
Am râs sfidând gerosul anotimp
Și am plecat spre nord. Un căprior
Am înhămat la gânduri, dar te rog,
În noaptea asta sfântă hai aici
Să-i fim iubirii îngeri și complici
Când moșul va veni pe-un inorog.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
023.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “De Moș Nicolae.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14134126/de-mos-nicolaeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPIPIoan Postolache-Doljești✓vă invidiez frumoșilor.
0
IGMulțumim pentru aprecieri și mi-aș permite să răspund că un poem recent început de Liliana Trif:
Momentul adevărului
- Atâtea ipostaze-am traversat,
Am fost urâți, iubiți sau invizibili,
Dar ce n-am fost, când versul ne-a purtat
Atât de sus... Doi sori infailibili
În galaxia dragostei și-n jur
Atâția meteori atrași de vrajă
Se-nvârt uimiți, dar aș putea să jur
Că îngeri fără aripi stau de strajă
La porțile cetăților cerești,
Ne-apropiem ca să ne fim departe,
Mă poți găsi acolo unde ești
Așa cum viața-ncepe după moarte.
- În orice port din lume-am ancorat,
Întâmpinați de soare sau furtună,
Am ridicat iubirea la pătrat
Și am călcat pe valuri împreună.
Pe lutul poeziei am lăsat
Atâtea urme-n doi că niciodată
Nu ne vom scrie versul separat
Decât atunci când aripa curbată
A morții o să cadă peste timp
Sau vom pleca prin veșnicii departe
Să-i dăm planetei noastre un răstimp
Să răsfoiască pagini într-o carte.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Momentul adevărului
- Atâtea ipostaze-am traversat,
Am fost urâți, iubiți sau invizibili,
Dar ce n-am fost, când versul ne-a purtat
Atât de sus... Doi sori infailibili
În galaxia dragostei și-n jur
Atâția meteori atrași de vrajă
Se-nvârt uimiți, dar aș putea să jur
Că îngeri fără aripi stau de strajă
La porțile cetăților cerești,
Ne-apropiem ca să ne fim departe,
Mă poți găsi acolo unde ești
Așa cum viața-ncepe după moarte.
- În orice port din lume-am ancorat,
Întâmpinați de soare sau furtună,
Am ridicat iubirea la pătrat
Și am călcat pe valuri împreună.
Pe lutul poeziei am lăsat
Atâtea urme-n doi că niciodată
Nu ne vom scrie versul separat
Decât atunci când aripa curbată
A morții o să cadă peste timp
Sau vom pleca prin veșnicii departe
Să-i dăm planetei noastre un răstimp
Să răsfoiască pagini într-o carte.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
0