Veneția 1790
de Johann Wolfgang Goethe(2018)
1 min lectură
Mediu
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață;
Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor
Fac un șirag colorat; grăsunul cu coapse de capră
Smulge sălbatic un glas răgușit tunătorului corn.
Surle, țimbale răsună, marmura vezi-o, auzi-o!
Zgomotul nu vă-nspăimântă, cum nu-l înspăimântă pe Amor
Căruia doar în pestrița vâltoare i-e dragă făclia.
Astfel prea plinul biruie moartea; înăuntru cenușa
Pare-n cuprinsul tăcut, încă s-o bucure viața.
Astfel, cândva, sarcofagul poetului fie încins
De sulul acesta, cu viață, bogat izvodit.
Traducere Maria Banuș