Iluzii de muritor

În care rouă a primăverii să ne spălăm aceste degete putrede de bătrânețe?

În ce mireasmă de flori să ne scăldăm și să scoatem acest miros de leșie râncedă?

De pământ putred de mormânt?

Totul de reluat. Totul de povestit pe margini de prăpăstii.

O viață ce te amăgește. Din neant venim pășind înspre moarte cu ideea tâmpită că vom moșteni pământul.

Luminile se sting precum ultimul pâlpâit al unei lumânări aprinse pe altarul in care oasele sunt îngropate,

Iar preotul într-o ultimă strigare decide să ne dea ideea de veșnicie

Într-o lume în care totul e mort. Totul miroase a viermi și putrefacție.

Iluzii de muritori!