în piele înfloresc maci

Este o imagine inedită aceea a trufiei rănilor. Dacă stau să mă gândesc puțin, ai dreptate. Este un fel de opoziție între umilința rănitului și trufia rănii. Uneori, ca printr-un fel de contaminare, și rănitul își etalează rana cu trufie. Există, altfel spus, și un fel de trufie a suferinței.
Sigur, aici este cu totul altceva, fiindcă rana aceea e dulce ca o minune (chiar dacă - nu-i așa?! - trufașă), iar pârâurile dulci duc spre cel iubit. Toate, chiar toate! Iar iubirea contaminează și pe alții. Explicația e la fel de simplă: orice virus se transmite cel mai ușor prin sânge sau prin respirație (poetică sau nu).
Scuzele mele că am fost cam explicativ, fiindcă stările și sentimentele nu se explică. Dar cum rar am în ultimul timp mai rar starea aceasta jucăușă...