Poezie
cândva aveam o casă la marginea lumii
2 min lectură·
Mediu
și toate cărămizile stoarse înainte de vreme ștergeau rosturile împietrite în timpuri lungi
cuvintele creșteau drept ca între urmele făcute de acul de cusut al bunicii
într-un crepucscul izgonind fluturii din lumină
prelungindu-le tinerețea peste infinuri
astăzi, inima ei ar fost mai vie, mai dulce ca vinul vărsat pe pământ rece
astăzi,
o toamnă învelită-n pansamente ca un fluture de grădină
proaspăt ieșit din cocon și-a luat zborul
mai sus de stele –
gropi de lumină în depărtări
la miezul nopții când fericirea este aprinsă în ultima respirație
și praful căzut între ferestre
ochii mei se opreau ca două lanterne
mereu în dreptul icoanei cu ochi de sticlă
în spatele căreia am măzgălit o cruce palidă
dar care sângerează uneori când mă gândesc la rugăciunea șoptită a bunicii
pe patul de moarte, i-au murit cuvintele
dar ochii ei îmi vorbeau ca dintr-o lume a flăcărilor felinar
chipul ei de zăpadă –
ostenit
îmi șoptea apăsându-mi trupul pe drumul neîntoarcerii
și dacă sărutul meu ar fi vindecat-o de moarte
mi-aș fi părăsit sufletul în cerul încăperii sihastre
cu îngeri de ceară topindu-și degetele pe buzele ei fierbinți
unde viața s-a refugiat ca pentru ultima oară
și mă privea fix
din colțul casei părăsite de la marginea lumii.
038.798
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “cândva aveam o casă la marginea lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14131276/candva-aveam-o-casa-la-marginea-lumiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMDistincție acordată
GMGabriel Nicolae Mihăilă✓Un text care poate pătrunde prin piatră, prin uitare și prin nepăsare. Dincolo de ceruri senine, dorințe de a întoarce anumite mângaieri și murmurul zilnic, acest text se detașează. Cuvintele se asează langă oamenii pe care îi iubim ca niște câini credincioși. Mai puternici ca noi. Se vor ruga la nesfârșit cu ochii umezi. Minunat! Mai trec!
0
GMașază*
0
ZAEugenia,
îți mulțumesc din casa inimii mele pentru recomandare. Când am văzut, brusc s-a făcut lumină în ceea ce credeam că a rămas părăsit. Uneori cuvintele ne însoțesc exact cum scria Gabriel, ca niște câini credincioși, stau cu noi nu doar ziua, dar mai ales noaptea, să lumineze.
Gabriel,
îți mulțumesc fiindcă mi-ai trecut pragul, atât de generos. Ușa casei mele mereu va fi deschisă. Te mai aștept cu drag.
îți mulțumesc din casa inimii mele pentru recomandare. Când am văzut, brusc s-a făcut lumină în ceea ce credeam că a rămas părăsit. Uneori cuvintele ne însoțesc exact cum scria Gabriel, ca niște câini credincioși, stau cu noi nu doar ziua, dar mai ales noaptea, să lumineze.
Gabriel,
îți mulțumesc fiindcă mi-ai trecut pragul, atât de generos. Ușa casei mele mereu va fi deschisă. Te mai aștept cu drag.
0