Poezie
modul imperativ al lui Bruno Alves către donzela Elisea
1 min lectură·
Mediu
... nu face asta,
mai bine să îți păstrezi starea ta de cool rolling cigaretts,
niciodată plânsă, nici devorându-i pe alții,
nu mă pune să construiesc o alta
din răchită, papură și pene de păsări mici
pentru că asta voi face dacă rochia ta va refuza să râdă la mine,
vezi tu bărbatul muncește să construiască o casă,
femeia muncește să o țină curată, la fel ca și în dragoste,
nu face asta, te vor arăta cu degetul arătător,
și eu voi construi o alta din nori roz,
din găleata de tablă a fântânii,
din cojile roșii ale ouălelor de Paște,
să îți pară rău apoi asta chiar ar fi păcat,
eu mereu în viață mă orientam să nu mă pierd
după turlele bisericilor, chipul și glasul tău
voi putea face alta să știi, din mure,
din alintările unei fete mici, din condens
nu poate la fel de frumoasă dar ea nu va face niciodată asta,
eu mereu îți vorbesc frumos chiar și acum,
acum stai tolănită în pielea ta alb-albastră
și gândește-te bine ce vrei.
029.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai amaradia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai amaradia. “modul imperativ al lui Bruno Alves către donzela Elisea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/14131213/modul-imperativ-al-lui-bruno-alves-catre-donzela-eliseaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ATATAlexandra Alb Tătar✓Provocator. Pentru că atunci când ai senzația că versurile coboară în panta simțurilor despletite, rugăminților fierbinți ale unui tânăr la picioarele Afroditei, constați că urcă brusc dealul rațiunii, ultimatumului unui bărbat care știe ce vrea, dar care e conștient de faptul că totul are o limită... intrigantă subtilitatea erotică "pentru că asta voi face dacă rochia ta va refuza să râdă la mine"... intrigante și expectanțele masculine în raport cu rolul femeii, deloc străine de stereotipurile de gen cu care creștem - "vezi tu bărbatul muncește să construiască o casă,/ femeia muncește să o țină curată, la fel ca și în dragoste". Sfârșitul e incitant, exprimând atât dăruirea, cât și demnitatea, atât dorința, cât și iritarea celui a cărui privire alunecă pe pielea marmoreă a iubitei, de o răceală și frumusețe parcă de neatins - "eu mereu îți vorbesc frumos chiar și acum,/acum stai tolănită în pielea ta alb-albastră/ și gândește-te bine ce vrei."
0
MANu este Rea critica, mă bucură , mersi
0