Scorburi în slovă

partea a doua este mai bună.
mi-ar plăcea să elimini expresiile demodate gen: singurătatea-mi, gata a primi. și chiar și expresiile duse într-un soi de metaforizare exagerată, de parcă ai încerca o pictură abstractă. (prima parte a textului)
cred că ar fi mai bine fără. dar, e numai o părere!

mulțumesc din suflet că ai apărut prompt, salvatoare...
și eu aveam senzația de balast în text,
am rectificat fără să suflu...
să revii, te rog, să-mi spui dacă așa e totuși de bine...

Mulțumesc!

găseam tot mai greu slovele
tot mai puține cuvinte
să aibă în miez idoli de inexistență
către ritualul peniței
cu vârf de beție

din poemele tale seară
mă preling
cer pe ochiul căldurii fluide
din anotimpul unui amurg de vară

ești o poetă a amintirii
mă emani sâmbure
sisific

Ottilia, mie îmi pare frumos în ambele feluri, al lui Ștefan e mai epic, mai nuanțat, ca să zic așa... Eu zic că fiecare poet (bun) trebuie să aibă glasul lui propriu, pe care să și-l păstreze și să și-l cultive după stilul personal, nu este un glas poetic mai bun sau mai corect decât altul, când vine vorba de a scrie poezie.

De aceea eu spun că ambele variante sunt frumoase, fiecare pe calea ei (poetică). Cu sugestii mici. Ce se pot da, așa e.

Dacă se influențează semnificativ un poet, în materie de stil, atunci unde să mai fie originalitatea și glasul (propriu doar sieși)?

Doar o părere... Seamănă Nichita, de pildă, cu stilul Sorescian? ...Eu, oricum, vă punctez zece amândurora! :)