Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

anotimpul sincopelor

1 min lectură·
Mediu
mă privești cum iar îmi trec degetele pe
struna adversarilor Tăi și
taci
faci ploaia să cadă soarele să strălucească
lanul de grâu în adierea de vânt
e aur curat dar nu dormi
pe un cal vânăt-gălbui vine clipa în care
îți vei aduce aminte de tămâia arsă
dumnezeilor reci
uneori plâng că-ți sunt rană dar
fără ajutorul Tău
plutesc pe frunzele uscate purtate de
vânt
023.543
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
66
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Crina Albu. “anotimpul sincopelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/crina-albu/poezie/14124945/anotimpul-sincopelor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Dumnezeu’’ nu este „rece’’, el are incandescența și lumina tuturor stelelor, învelișul lui corporal este universul.
„Adversarii’’ ni-i construim singuri prin gândurile distructive, dușmănoase și pline de aversiune, iar Dumnezeu nu are niciun adversar, căci cine se opune lui este condamnat la nefiind.
0
@crina-albuCACrina Albu
Adversarii Lui sunt cei care ii determina pe oameni sa-i calce poruncile.
Dumnezeu poate fi cum dorește, pe când dumnezeii de piatra, de lemn, de metal, sunt reci, animați eventual, doar de imaginația noastră.
,,...gândurile distructive, dușmănoase și pline de aversiune,, sunt inspirate de către ,,adversarul,, vechi, cel care dorește sa credem ca nu exista. Nu te poți apăra bine, dacă nu-ți cunoști inamicul.
0