Poezie
Lebăda neagră
1 min lectură·
Mediu
creion roșu cu mină neagră
ascuțit cu cuțitul
fără tine sunt neputincios
foaia mă înspăimântă
și mă înghite
ca o gaură albă
tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii
și foaia urlă cu vocea mea de zeu
- m-am îndrăgostit nebunește de-o fată -
045.047
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Alex
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 59
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Alex. “Lebăda neagră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-alex-0031006/poezie/14124698/lebada-neagraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Interesantă perspectivă, deși nu știu dacă poate fi numită o poezie de dragoste, mai degrabă una cu o tentă filosofică :) Pentru că susul devine jos, culorile se schimbă și tot așa, în final aflăm vorba că e vorba de o poveste dragoste, dar putea fi oricare altă "nebunie" :)Creionul roșu cu mină neagră este catalizatorul, să înțeleg, cel cu care vei reuși în fine să desenezi lebăda neagră.
0
Distincție acordată
O poezie-ghicitoare ce surprinde prin originalitate, cu atât mai mult cu cât pare să aibă o simbolistică inversată (alb/negru...), amintind de citatul "rara avis in terris nigroque simillima cygno", ce sugerează că o ființă excepțională (cu suflet bun) este la fel de rară precum o lebădă neagră. Așa este probabil și muza care te inspiră, cea cu aripi de culoarea grafitului. Am văzut și în creionul roșu muza ce aprinde imaginația creatoare, iar mina lui de culoare neagră te poartă cu gândul la înșelătoarele aparențe, la faptul că învelișul și miezul pot să difere, că un om își poate păstra vechile lui valori, deși își poartă înflăcărarea 'modern', ca un poet veșnic îndrăgostit de prozodia clasică, dar care se abandonează versului liber. Fie că versurile fac, sau nu, trimitere la Teoria Lebedei Negre a lui N. N. Taleb, sunt în acord perfect cu ideea impactului major al evenimentelor rare, dificil de prezis precum, în cazul de față, apariției sursei inspiraționale și îndrăgostirii.
Această bucată motivațională din cea de-a doua strofă năvălește în adâncurile ființei, înălțându-le:
"tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii"
Această bucată motivațională din cea de-a doua strofă năvălește în adâncurile ființei, înălțându-le:
"tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii"
0
pentru că mi-ai descoperit valențe în poezie pe care nu le realizasem. Simbolistică inversată este și în faptul că îndrăgostirea te aduce cu picioarele pe pământ, mai mult te împinge spre pământ, făcând o simbioză între el și cer. Mulțumesc pentru steaua ce strălucește ca răspunsul la poezia-ghicitoare :)
Cu drag,
Paul
Cu drag,
Paul
0
