Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Au rămas ziduri

1 min lectură·
Mediu
retrăiesc răbdător
ocolind razant cerșetorii cu mesajele lor pe carton și pisicile bete
de frică
albe ca niște foi în care uit de ziduri strivită din neatenție
tăcerea vine și mușcă își pune ochiul albastru
pe bordura murdară
ce-ar mai putea să ne apropie
brățara cu scoici mai strâmtă mai largă mai mult în piele
clopoțeii mici de argint tremurând fără sunet la fiecare atingere
nisipul însorit și carcasele roșii roase cu poftă de pisicile alea nebune de frică
iarba culcată inimă în fața casei
păsări tăioase pereți de granit a fost cândva o fundație
acum o fetiță privește
cum ziua se agață vânătă de-o turlă
fără strigăt fără victorie
rochia ei vaporoasă
retrăiesc în răbdare
ocolind razant cerșetorii cu mesajele lor pe carton și pisicile bete
de frică
albe ca niște foi în care uit de ziduri strivită din neatenție
tăcerea vine încearcă să fie bună
bordura se strânge în mine
024.160
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Sirion. “ Au rămas ziduri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/14123950/au-ramas-ziduri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
Ce-ar putea să ne mai apropie? Un poem complicat, cumva pe straturi sau planuri, imagini compuse, aparent separate, dar care duc în același loc. Un poem ca o bifurcație, în care oricând o poți lua pe o pista falsă. Bordura se strânge în mine, un fel de bordura se termina la mine, drumul...orice ar fi...Mi-a plăcut. Stea.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Răbdarea’’ ne face să „retrăim’’ și să activăm calmul, ce dezintegrează „zidurile’’ strivind libertatea, iar când simți că „bordura se strânge’’ în tine, să construiești autostrăzi prin care să circule cu viteză dinamismul vieții.
0