Poezie
Sub semnul lui 22
(Barza s-a uitat la mine)
1 min lectură·
Mediu
Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc
Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Și acum aștept minunea să-nceteze iarna lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă
- Spune tu, prin ce minune, când și cum mai poți zbura
Când te-ajunse ger năpraznic
Chiar acum, în prag de praznic?
Barza s-a uitat la mine, și-a întins o aripă
A lăsat capul pe spate și-a vorbit de-o secetă
Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans.
- Asta-i o veste bună?
- Este de sub semnul lui 22.
- Crezi?
- Uită-te unde ți-am spus, între ghilimele.
Constanța, sâmbătă, 24 martie, 2018
(De ziua lui Alexandru și Matei,
"de sub semnul lui 22 de pe brad,
până la semnul lui 28,
din Calendar,
apoi până la semnul lui 7")
044.941
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Sub semnul lui 22.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14122646/sub-semnul-lui-22Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPÎntr-o stare de mare
De-un ultramarin
Vâslim într-un vis
Răsturnați într-un car cu fân
Cu fața la stele
Gândul meu
O ia înaintea privirii
Aducându-și aminte de câteva stele
Răzlețe prin consteații
Doar Algor și Mizar sunt gemenele
Pe care le poartă Carul Mare
Vizionar, gândul se plimbă prin Palatul Justitiei
Ușile mari poartă numele unor prieteni
George-Pavel Vuza și Dan-Tudor Vuza
Pe o ușa uriașă, străjuită
De-un ficus și-un filodendron
Un semn de mirare devine
Fiecare semn de intrebare
De sub semnul lui 22
Punem stop cadru
Facem poze cu celularu
Tu pozezi cuibul de barză
și peronul
Eu mă ocup de cuibul de lebădă
și de porumbeii voiajori
În Gara de Nord...
De-un ultramarin
Vâslim într-un vis
Răsturnați într-un car cu fân
Cu fața la stele
Gândul meu
O ia înaintea privirii
Aducându-și aminte de câteva stele
Răzlețe prin consteații
Doar Algor și Mizar sunt gemenele
Pe care le poartă Carul Mare
Vizionar, gândul se plimbă prin Palatul Justitiei
Ușile mari poartă numele unor prieteni
George-Pavel Vuza și Dan-Tudor Vuza
Pe o ușa uriașă, străjuită
De-un ficus și-un filodendron
Un semn de mirare devine
Fiecare semn de intrebare
De sub semnul lui 22
Punem stop cadru
Facem poze cu celularu
Tu pozezi cuibul de barză
și peronul
Eu mă ocup de cuibul de lebădă
și de porumbeii voiajori
În Gara de Nord...
0
PTpoezia asta conține mult din sufletul iMp, cu trimiteri simbolice și spirit ludic, cu contrastul aș zice tipic dintre expectanțe și finalul abrut, întru spirit.
evident, aici nu-i vorba de-un plus, ci de-o părăsire-secetă.
"scuturat de albastru, cu mâinile de dans și ochii
cumva dincolo în jocul de du-te-vino al celor
cu tentă de sus în jos, explodează un gol
depărtarea ascunsă de marginea furtunii și marea
ce sapă din țărm
tu'mi zici de cuiburi de zbor, eu
nu zic nimic, ci m'arunc de pe creste în susul văilor
trecătoare oglinzile se răsucesc și totul capătă
spirale și fluturări dintr-o nesfârșire măruntă
un vis ce n-o să se simtă
și-n palmele mele cresc paralele către palmele tale rotunde
ce sapă în standul de flori o groapă plină de sâmburi
și ploaia capătă greutate de piatră sub împreunarea morții
cu fluturi"
@imp - răsucește asta după cuvință
(pt)
evident, aici nu-i vorba de-un plus, ci de-o părăsire-secetă.
"scuturat de albastru, cu mâinile de dans și ochii
cumva dincolo în jocul de du-te-vino al celor
cu tentă de sus în jos, explodează un gol
depărtarea ascunsă de marginea furtunii și marea
ce sapă din țărm
tu'mi zici de cuiburi de zbor, eu
nu zic nimic, ci m'arunc de pe creste în susul văilor
trecătoare oglinzile se răsucesc și totul capătă
spirale și fluturări dintr-o nesfârșire măruntă
un vis ce n-o să se simtă
și-n palmele mele cresc paralele către palmele tale rotunde
ce sapă în standul de flori o groapă plină de sâmburi
și ploaia capătă greutate de piatră sub împreunarea morții
cu fluturi"
@imp - răsucește asta după cuvință
(pt)
0
IPSub semnul lui 22
Încă se lucrează
la Album cu Cântec
s-au trezit iar spiridușii
să-ți ascundă-n ghidușii
rănile purtate-n suflet
ieri o sută
astăzi mii
Pe aici, în lumea-n care n-ai nici zile și nici nopti
Și culorile sunt oarbe și o ușă-i mii de porți
Ți-ai găsit să-ti faci tu casa cu grădina și livada
Să salvezi tu prietenia, orbul să il faci să vadă
Zilele-ți păreau cât clipa care trece făr’ s-o simți
În cele care urmează, nu uita niciodată să te ții de drum
Tot drumul să-l ții în inima ta
asumându-ți clipă de clipă...
0
M-am încărcat cu ineditul și căldura acestor versuri:
"Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală"
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc"
și
"Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans."
Felicitări! Lumini!