Poetul

Textul acesta mi-a amintit, cu plăcere, de un altul, semnat de Ioanid Romanescu (am eu ceva cu acest autor, poate unde mi-a marcat adolescența). Îmi permit să-l reproduc aici, cu bucurie, la fel cum și acest text m-a bucurat nespus.

poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți

poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși

poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții

poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară

poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
– cât o cămașă viața lor durează –
poeții au un paradis al lor

’’Poetul’’ e un ’’zeu’’ dacă creația sa e nemuritoare, fiindcă își racordează ființa la poezii, însă dacă creația sa e perisabilă, supusă alterabilității, poetul e un om obișnuit, în primul caz poetul își creează prin poezii o dimensiune cosmică, în cel de-al doilea caz, poezia este maculată de teluric și nu-i conferă poetului nicio dimensiune în plus.
Parcă e o poezie pe care trebuie s-o învețe pe de rost copiii.

Am scris acest sonet cu gândul la Poeții cu P sau la Poetul, dacă vreți. Și nu mă refeream la versuri ci la sufletul uriaș, la preocuparea pentru soarta celorlalți, a lumii, pentru un triumf al dreptății și bunătății. Într-o lume mercantilă, astfel de oameni par depășiți, dar cred că lumea nu poate supraviețui dacă individualismul se dezvoltă în ritmul în care merge acum. Iar suflete mari se vor naște, în ciuda sensului în care ne împinge azi capitalismul sălbatic. Firește, dacă se poate clinti ceva în gândirea și simțirea celorlalți, mai e nevoie de talentul cu care ei vin în această lume, cu ingenuitatea, cu uimirea că lumea nu e un paradis, când ar fi atât de ușor să fie!
Otiilia Ardeleanu, Marin Badea, Răzvan Răchieru, vă mulțumesc pentru empatie și pentru prețioasele, pentru mine, semne lăsate!

Îmi cer iertare, am văzut doar acum comentariul. Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Știu din ceea ce scrieți că sunteți un om cu o simțire profundă. Să ne citim cu bucurie!