Poezie
poezie de iarnă
/Alexandrei/
1 min lectură·
Mediu
(în care el îi scrie și apoi o sună din greșeală iar ea îi răspunde el bea și fumează ea tocmai făcuse baie ea îi vorbește el se îmbată ei îi plac poeziile lui iar lui îi plac ochii zâmbetul și vocea ei în fine a doua zi e ceață el nu aude alarma iar ea nu îl aude pe el spunându-și toate astea)
trecutul nu există (doar poze-ntr-un perete)
și el neastâmpărat nerăbdător să se-mbete
vocea ei cucerind camere de singurătate
ochii și buzele ei devenind brusc realitate
într-o lume de neînțeles întunecată și rece
el trist ca un tren când e gata să plece
într-o lume ciudată frumoasă confuză
ea tot mai aproape departe e muză
015.121
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Voicu Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Voicu Tudor. “poezie de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voicu-tudor/poezie/14117395/poezie-de-iarnaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
,,vocea ei cucerind camere de singurătate
ochii și buzele ei devenind brusc realitate
într-o lume de neînțeles întunecată și rece
el trist ca un tren când e gata să plece"
acestea țin înăuntrul lor durerea unei întregi realități