Poezie
pe malul timpului
1 min lectură·
Mediu
luna a rămas prinsă
în plasa de pește a tatei
se zbate sub șopru
mă tem c-o să se usuce
întunericul răsfir
fotografiile
pe masa din antreu frigul
își bagă și el nasul adie amintirile
ies toți și se așază așa
de aproape încât
mi-e greu de lacrimi
timpul
o undiță uitată
în coadă de pește
064463
0
un poem de esență,
aplaud puterea de pătrundere în Miez...
Ca întotdeauna,
cu prețuire,
petrea