Poezie
lumina este un bagaj prea greu
1 min lectură·
Mediu
mă plâng chipului mamei din tablou
am făcut febră ce pastile să iau
tu erai doctorul meu de familie doctorul meu de casă
de suflet
arde umbra pe mine
mamă
miroase toată casa a zid bombardat
mama tace
de la o vreme doar cu asta se ocupă: frunzărește o carte mută
mă privesc drept în ochi tăcerile ei
de rușine nici nu mai plâng
lumea se oprește din expansiune fix în fereastră
precum un acar
ridică steagul
în cameră
visele se măcelăresc unele pe altele
mă împuținez cu fiecare mort drag
mama poartă brățări de aramă
în luciul lor
par o spinare de fluture sub geamul unui insectar
023.097
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “lumina este un bagaj prea greu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14112746/lumina-este-un-bagaj-prea-greuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Lumea se opreṣte din expansiune” ṣi parcă se adună ṣi se înghesuie toată în “tabloul” în care “mama” nu are vârstă, tristeṭea îl pictează cu lacrimi ṣi ar fi bine ca “împuṭinarea” adusă de durere să o transsubstanṭiezi în preaplin prin vocaṭie lirică, care salvează “visele” proiectându-le într-un sens motivaṭional.
0