Poezie
Moțăie a somn de moarte
1 min lectură·
Mediu
Am scăpat din mâinile vântului,
dar astăzi plouă pe nemâncate,
lumina-i difuză strecurată prin ceață
stau ascunse și păsările
moțăie a somn de moarte,
cerul rănit la față a dispărut în cenușiu.
Ziua este ca o înfrângere nemeritată
de care nu se bucură nimeni.
Seara pune capul pe căpătâi și așteaptă
noaptea ca pe o moarte lentă,
îngrop întunericul sub pleduri și respir un aer
cu dimineți flămânde de bucurii.
Iubito,îmi zic,dacă tu n-ai fi cu mine
m-aș pierde în mâlul singurătății
și dragostea ce ți-o port n-ar mai înflori
în fiecare obiect pe care-l atingi.
001801
0
