Poezie

Înmiresmat de iubire

1 min lectură·3 septembrie 2017

Mediu

Nu știu, dar din când în când mă cuprinde meditația

vine în fața mea ca o fată mare, neprihănită

și mă încearcă cu o sfială înduioșătoare

care mă lasă în genunchi.

Cobor într-un interior gol și tac,

mă vânur fără noimă prin casă și caut ceva

ce nici nu cred că am,

rup hârtiile scrise, apoi le ard

și uit că îmi aștept femeia să vină acasă.

Încerc să ies din gânduri, dar mă tem de prezent,

mă inițiez în singurătăți străine,

le ascund în sertare secrete de care uit

și privesc în depărtare până nu mai disting orizontul.

Când se înserează în așteptările de dragoste

văd noaptea ca pe o binefacere a femeii iubite

și mă trezesc înmiresmat de iubire.

Dimineața cade ca un capac de pe oala încinsă,

știu cum ne mângâie soarele

și-mi vine să mângâi femeia cu câte raze mai am

rupte din tinerețea trecută-n vânt.

Mai departe ne îndestulăm cu ochii

ca să nu spunem cuvinte,

ar fi prea târzii.

001.770

Silviu Somesanu. “Înmiresmat de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14112621/inmiresmat-de-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.