Poezie
Năframa timpului n-atinge chiar totul
1 min lectură·
Mediu
Tac
doar atât cât e necesar
să se limpezească apele,
pustiul să nu mai doară.
Lumea se strânge-n surâsul
unei lacrimi în soare,
crește, odată cu dorul,
pe fuiorul altor înțelesuri.
Și-n această pace
dimineața își întinde brațele-umbre
spre inima ta,
asemenea unui cântec uitat,
izvorât din pustiu.
Freamătă în sânge
roua din cer,
îți plouă în gânduri,
până ecoul se pierde,
înăbușit într-o lacrimă.
De-aceea, nu mai e rost
pentru strigăt,
nici pentru chemare șoptită
printre ritmuri trezite la viață.
Totul există
odată cu secunda aceasta
pe care-o mută prezentul
de pe-o notă pe alta,
într-un portativ de mister.
Nu totul se șterge.
Memoria lumii trece,
nevăzută,
în alții.
034.368
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Năframa timpului n-atinge chiar totul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14109398/naframa-timpului-n-atinge-chiar-totulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPDistincție acordată
Prietene din Țara Ploilor
a florilor și-a pădurilor
lunile iulie și august
se anunță caniculare
și secetoase
de aceea
te rog
din când în când
trimite câte-un nor călător
să răcorească și să ude
Peninsula RodadoR
"Freamătă în sânge
roua din cer,
îți plouă în gânduri,
până ecoul se pierde,
înăbușit într-o lacrimă.
De-aceea, nu mai e rost
pentru strigăt,
nici pentru chemare șoptită
printre ritmuri trezite la viață.
Totul există
odată cu secunda aceasta
pe care-o mută prezentul
de pe-o notă pe alta,
într-un portativ de mister."
a florilor și-a pădurilor
lunile iulie și august
se anunță caniculare
și secetoase
de aceea
te rog
din când în când
trimite câte-un nor călător
să răcorească și să ude
Peninsula RodadoR
"Freamătă în sânge
roua din cer,
îți plouă în gânduri,
până ecoul se pierde,
înăbușit într-o lacrimă.
De-aceea, nu mai e rost
pentru strigăt,
nici pentru chemare șoptită
printre ritmuri trezite la viață.
Totul există
odată cu secunda aceasta
pe care-o mută prezentul
de pe-o notă pe alta,
într-un portativ de mister."
0
GPVă mulțumesc frumos pentru impresii!
Ottilia, de fapt, dincolo de lexicul textului, venit spontan și intuitiv, „năframa” aceea a timpului nu este ceva dorit. Poate de aici speranța (sau, poate, iluzia) că nu totul se va șterge odată cu timpul. Dacă detaliile par fragile, n-ai teamă, nu se sfărâmă așa ușor! Indiferent cum ar fi interpretată „materia” lor, doar aparent delicată. Glumesc, dar nu prea. Mă bucur că ai găsit ceva de remarcat.
Domnule Popovici, RodadoR nu va suferi niciodată la intemperii. Fiindcă acolo este un magician, care, cu bagheta sa (magică, desigur), dă tonul ploilor. Și-o să plouă în gând sau, poate,-n cuvânt, însetații să strângă roua visului blând. Sau, poate, din cremene, izvorî-va o apă, curgând, în șuvoaie, peste lumea cea stearpă, să ajungă o vară, pustiul să-l ude, să-i fie de-ajuns omenirii zălude.
Ottilia, de fapt, dincolo de lexicul textului, venit spontan și intuitiv, „năframa” aceea a timpului nu este ceva dorit. Poate de aici speranța (sau, poate, iluzia) că nu totul se va șterge odată cu timpul. Dacă detaliile par fragile, n-ai teamă, nu se sfărâmă așa ușor! Indiferent cum ar fi interpretată „materia” lor, doar aparent delicată. Glumesc, dar nu prea. Mă bucur că ai găsit ceva de remarcat.
Domnule Popovici, RodadoR nu va suferi niciodată la intemperii. Fiindcă acolo este un magician, care, cu bagheta sa (magică, desigur), dă tonul ploilor. Și-o să plouă în gând sau, poate,-n cuvânt, însetații să strângă roua visului blând. Sau, poate, din cremene, izvorî-va o apă, curgând, în șuvoaie, peste lumea cea stearpă, să ajungă o vară, pustiul să-l ude, să-i fie de-ajuns omenirii zălude.
0
are ceva înălțător, pur, de taină.
însuși cuvântul năframă (mai ai aici și fuior!) este purtător de neam, tradiție, unicat, încât, dă-mi voie să te felicit pentru această năframă de poezie! (nu intru în detaliile fragile ale ei)