Poezie
Premiul Oscar, cel puțin
2 min lectură·
Mediu
doar mi-a spus tata
să nu fumez niciodată și că el
regreta mult că nu se putea lăsa
viața, 'tui mama ei de viață
este un fum și adesea te asfixiază
mai ales când
năvălește ceva
un fel de prea-plin
zisă de nebuni și
iubire
mai am o singură țigară
abia am ieșit de la razele la plămâni
nu știu încă rezultatele dar
pe film acolo, chiar acolo
cât am reușit să văd
erau siluete de femei
fostele-(viitoarele) mele femei -
și tu nu erai draga mea, îți dai seama?...
nici măcar aici
unicul film cu mine unde
te credeam
protagonista
doar mi-a spus bunicu': nu te-ncrede mă
să nu vezi partea goală a paharului decât
după ce tu
tu l-ai băut -
n-am înțeles ce-a vrut să zică
nici mama nu era pe filmul ăsta
nici dușmanii
care mă invidiază și acum de moartea mea mai de soi decât a lor
nici învățătoarea cezarina
care m-a învățat să citesc bine mărcile - pe film
erau doar absențe
absențe
femeile care
n-au fumat niciodată
de parcă ar fi fost vorbite cu tata
mai am doar o țigară și
o frământ între degete
și-mi pare că ea este un deget
parte din mâna mea care
mângâie draga
da, despre tine este vorba, draga mea, cea care nu ești pe film
un demon mă apucă de ceafă și mă aruncă
pe un tobogan-scăpărici, eu bățul
mereu m-am dat bățos
și
ah, jilave vremuri
cu filme la plămâni, cu neiubite, cu flame care întârzie
mereu trebuie să fie vina altuia, altora, bine că
mai am țigara asta și tata
mă mustră de acolo din ramele înmaronite, băiete
nu da foc la casă, fumează, 'tui ceapa mă-sii, doar ți-am zis... -
mama, singura certitudine, surâde
vezi, băiatul meu,uof!... vezi colo sus pe poliță
ultimul chibrit
era a lu' tac'tu
el a fost mai deștept ca tine
nu făcea filme
nici măcar la plămâni
ai văzut tu oscar
dat pentru asta?
/
și clipa voalată aruncă toate mamele și toți tații și...
un covor roșu se
desfășoară
023782
0
LM