Poezie
o durere de capăt de lume
3 min lectură·
Mediu
chiar nu știu cum poți să ții
toată istoria dureroasă pe umeri
noaptea trecută l-ai visat pe Adam la ușa ta
întins pe jos, lângă prag,
mizerabil, cu hainele sfâșiate,
cu trupul rupt de lanțurile vremii
căutându-și copilăria
apoi toți copiii deformați, alergând în trupuri bolnave
fugind de naștere
ai vrea să călătorești în timp
cu o corabie pe care întinzi
un cearșaf mare ca de-aici până în '30
și lași valurile să o ducă
departe
într-un cadru alb-negru sau sepia
unde cobori pe țărm
te așezi pe un scaun de lemn
într-o cârciumă
plină de fum de țigară
un disc de vinil din care iese Moscopol
un pachet de Carpați pe masă
Și lângă un cartonaș cu reclamă la pasta de dinți DENTOL
Fumați fără nici o grije pentru dinții Dv.
și să asculți toate sufletele rătăcite în sărăcie
să te prinzi de un cal ce se îndreaptă spre
Țara Românească
și să scoți țiganii din robie
pe străzile Coreei de Nord să spargi fiecare lacăt prins de irisul oamenilor
știu că îți dorești ca Hitler să se dedice cu totul picturii și să-ți spună
în timp ce îngroașă linia albastră a cerului
că e îndrăgostit de un evreu
ți-ai tăia urechea și i-ai lipi-o lui Gogh
și le-ai pune centaurilor cozi de pește și sirenelor copite
ești un eu mult mai bun
(mi-a crescut o mână din tâmplă
și oricât de tare aș trage de ea tot nu pot
să scot restul corpului tău
din minte)
dar puterea ta de a mă convinge că lumea merită să existe
nu e totuși atât de mare
m-am trezit cu gândul că
Omul e o bălărie
crescută la marginea Timpului
mintea îmi e
un Cernobîl
cu gânduri izolate și triste
am o mare teamă și în același timp aș simți o eliberare
dacă aș putea ajunge într-un moment al vieții în care aș uita tot
noi am fost fericiți doar ca spermatozoizi
clipesc o dată
și se deschide lumea
ca o plantă carnivoră
aud un oftat
pe sub ape
și din ceruri
și agățată de perete
stă o icoană
cu chipul Nefericirii de-nceput de lume
tu aștepți să plâng
și te închizi în lacrimi
ce-ți mai spun ochii mei
În afară de distrugere?
mai știi
acum câțiva ani
când în spatele cavoului
cu țigara aprinsă
pândeam pași nevăzuți?
lăsam ceara de lumânare să curgă pe deget
apoi să se întărească
și corpul meu ca un sfeșnic năuc
rătăcea deasupra morților
mai contează cine e bun
cine e rău
care au fost consecințele
care motivele?
cine a suferit mai mult?
pământul
cuminte și indiferent
te așteaptă
cu brațele deschise
036.985
0

toată istoria durerii pe umeri
noaptea trecută
l-ai visat pe Adam la ușa ta
întins pe jos, lângă prag,
mizerabil, cu hainele sfâșiate,
cu trupul rupt de lanțurile vremii
căutându-și copilăria
ai vrea să călătorești în timp
cu o corabie pe care întinzi
un cearșaf mare ca de-aici până în '30
și lași valurile să o ducă
departe
într-un cadru alb-negru sau sepia
unde cobori pe țărm
te așezi pe un scaun de lemn
într-o cârciumă
plină de fum de țigară
un disc de vinil din care iese Moscopol
un pachet de Carpați pe masă
și să asculți toate sufletele rătăcite în sărăcie
să te prinzi de un cal ce se îndreaptă spre
Țara Românească
ca să scoți țiganii din robie
știu că îți dorești
ca Hitler să se dedice cu totul picturii și să-ți spună
în timp ce îngroașă linia albastră a cerului
că e îndrăgostit de evrei
ești un eu mult mai bun
(mi-a crescut o mână din tâmplă
și oricât de tare aș trage de ea tot nu pot
să scot restul corpului tău
din minte)
dar puterea ta de a mă convinge că lumea merită să existe
nu e totuși atât de mare
am o mare teamă
și în același timp aș simți o eliberare
dacă aș putea ajunge într-un moment al vieții
în care aș uita tot
/noi am fost fericiți doar ca spermatozoizi/
aud un oftat
pe sub ape
și din ceruri
agățată de perete
stă o icoană
cu chipul Nefericirii la-nceput de lume
acum câțiva ani
în spatele cavoului
cu țigara aprinsă
lăsam ceara de lumânare să curgă pe deget
apoi să se întărească
și corpul meu ca un sfeșnic
rătăcea printre morți
ce mai contează cine e bun
cine e rău
când
pământul
cuminte și indiferent
te așteaptă mereu cu brațele deschise
mă opresc pe textele tale, fiindcă cred într-un mare potențial
probabil, încă nu ai deprinderea de a curăța frazele inutile într-un context
chiar și ăștia, care suntem mai bătrâni :), facem asta
e bine să scrii dintr-o răsuflare
dar e și sănătos să lași textul să mai aștepte un pic într-un fișier
sunt convinsă că la cîteva recitiri, ai putea observa singur acele imperfecțiuni, stridențe etc
îmi place că pot intui aici o informație autentică despre cum este lumea, aproape de empirism, dar se poate să mă și înșel, fiindcă nu sunt tobă de carte :) în domeniu
titlul - prea explicit și nu în cel mai original mod
nu crezi că textul tău (periat :) ) ar merita unul mai puțin ușor ...de tradus ?