Poezie
b u z z
1 min lectură·
Mediu
bucățică cu bucățică albastrul din cer
se adună deasupra capului meu
în care singurul locuitor ești tu
plimbându-te în cravată și șosete
de-a lungul spinării negre si moi
cineva te-a pus cu mâna aici
și te-a lăsat să-mi desparți apele
cât să-mi înalți munții
să-mi hrănești balenele ucigașe când mi-e foame
să-mi umpli ochii cu lacrimi
când ți-e sete
de toate ai
mi-ai spus și ai plecat cu inima mea în concediu
de toate am mă minunez eu pe vârfuri
învârtind un zuluf
pășind prin oglinda din hol
spre iepurii albi
în scorburi mai jos de luceferi
bucățică cu bucățică
cineva te-a pus cu mâna aici
întins pe spinarea neagră și moale tu fluieri
chemând trenuri spre același peron
gonind trenuri în direcții opuse
și pe fiecare banchetă
albastră sunt eu
047.557
0
RR
