Poezie
Colind pentru mama mea
1 min lectură·
Mediu
Primește, mamă, un colind tăcut...
Cuvinte-s de prisos și sunt puține;
Din zările în care m-am pierdut,
Mi-e dor cumplit, mi-e foarte dor de tine.
Mai văd în pragul casei pasul tău.
În ochii blânzi o lacrimă suspină.
Nu pot veni și-mi este-atât de greu
Că simt Crăciunul ăsta ca pe-o vină.
Departe-ți sunt, ca-n fiecare an,
Departe-mi ești măicuța mea cea bună,
Că toate sărbătorile-s în van
De nu le mai petrecem împreună,
Dar te privesc în rama de tablou,
Sărut cu gândul fruntea ta bătrână
Și îți doresc în prag de Anul Nou
Mulți ani frumoși să ai la îndemână.
Rămâne doar să știu că-ți este bine
Și că mă ierți de tot ce n-am făcut.
Cuvinte-s de prisos și sunt puține,
Primește, mamă, un colind tăcut...
076711
0

încât sentimentul filial devine aproape palpabil pentru cititor...
Aș considera că fac o crimă dacă nu aș înstela...
Un poem mare, domnule!