Poezie
iubire-n răpciune
1 min lectură·
Mediu
din sărutul meu ai păstrat doar sarea mării
culpabil așezată între noi pe cele două maluri
ale despărțirii mult amânate,
ne mințeam că e doar toamna ce se va așeza între noi
cu rubiniul din vii și cu frunzele sale uscate
dansându-ne pletele goale,
zburau cocostârci spre țările calde,
un nufăr îți creștea pe piept
erai mai frumoasă decât dimineața
ce timid încerca să se strecoare in viața noastră
lacrima vremii abia începea să ne cadă
dintr-un colț de parc în care ne-am făurit
promisiunile cât o galaxie de nebuloase bizare,
măcar e liniște, dor vânturile răstignind frunze
pe aleile timpului meu,
poate visul acela era menit altcuiva
cu toate rozele sale
patetic ascunse-ntr-un colț de parc
umplut de visare
acolo unde iubirile devin vânturi
ce mătură totul in cale
puteam fi minune
iubire torcând in răpciune ...
075.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- pop romeo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
pop romeo. “iubire-n răpciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pop-romeo/poezie/140998/iubire-n-rapciuneComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
asa cum se cade, iubirea mea pentru voi incearca sa se scrie cat mai curata, cat mai aproape de sufletul naturii ce ne hraneste.cand reusesc, imi cad pe inima ingeri de viata si ma bucur.caci ziua nu s-a scurs degeaba.ma invelesc in plapuma cu stele ce le aprindeti voi in mine si adorm inca o seara de rapciune visand mistere...
0
uite asta da poezie ce merita toata lauda si aprecierea. cursivitate, imagini frumos zugravite, sentiment. Mai mare placerea sa citesti asa ceva si o spun din tot sufletul.
din sarutul meu ai pastrat doar sarea marii
promisiunile cat o galaxie de nebuloase bizare
iubirile devin vanturi
Felicitari domnul meu!
din sarutul meu ai pastrat doar sarea marii
promisiunile cat o galaxie de nebuloase bizare
iubirile devin vanturi
Felicitari domnul meu!
0
Ionut, tu stii ca sufletul e strecurat in noi sa simta, sa vibreze, sa plnga de fericire.la toate cele ce vin din frumos, la rezonanta cu tot ceea ce-l zideste torta vie in noi.si mai stii ca poeziile noastre si ale tuturor celor ce cauta lumina sunt daruri ce ne umplu existenta cu nectar.asa traim mai departe, mult mai departe de zgomote si rele, impacati ca suntem oameni si putem respira poezie...iti multumesc de trecere si de cuvintele calde.tu stii ca si eu te citesc si-mi delectez timpul cu versurile tale...:)
0
\"Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.\" (Blaga)
sau
\"N-a fost nimic din ce-a putut să fie
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit.
N-a fost decât o scurtă nebunie
ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit.\" (Minulescu)
Aceste versuri mi-au venit în minte citindu-ți poemul. Trebuie să spun mai mult?
Îmi permit să-ți fac o sugestie, pentru prima strofă, penultimul vers: renunță la \"și\", îți va rămâne \"erai mai frumoasă decât dimineața\". Mi se pare că sună mai bine.
Drag!
0
\"do(a)r vânturile răstignind frunze
pe aleile timpului meu\"
O stare în care amintirea se pierde și se regăsește în dinamica stihiilor \"acolo unde iubirile devin vânturi / ce mătură totul in cale\".
Și visele se învîrtejesc fără noimă în depărtate spirale stelare.
pe aleile timpului meu\"
O stare în care amintirea se pierde și se regăsește în dinamica stihiilor \"acolo unde iubirile devin vânturi / ce mătură totul in cale\".
Și visele se învîrtejesc fără noimă în depărtate spirale stelare.
0

frumoasa poezie, adiemusmagic.
nu vreau sa dau citate, desi mi s-a lipit de pleoapa prima jumatate a primei strofe.
probabil ca tot de la numarul 1 mi se trage.
si sa nu uit de final, neaparat.
pentru ca totul ar fi putut fi \"fi minune
iubire torcând in răpciune\"
e un text lucrat curat si cu o muzicalitate aparte.