secțiune prin os, pagina 3

zidul se crapă în direcție inversă

se leagă piatră de piatră, reconstruire a zidului

ce a fost înainte de bomba cu numărul x44rwr...

si am pierdut șirul, deja nu mă mai gândesc la metalul acela rece și greu

ci la ea cum mă privea cu lumina șui de soare prinsă în păr

aproape zâmbind, aproape tăcând, niciodată întru totul

cred că îi plăcea privirea mea, o prindea, o arunca în aer

ca și cum n-ar putea să privească cerul fără ea și totul s-ar lega

în acuarele și chimicale foto întrepătrunse

noaptea aprindeam lumina și o priveam să fiu sigur că ea,

iar respirația ei abia mișca o șuviță

părul ei, hainele, sângele unor inimi și zâmbete neștiute decât acelui sărut greu de metal cu pământul

se distilau în rotundul de sticlă

(tata îmi ținea capul în palmă, iar eu tremuram ca un fluture prins

de sticla incandescentă cu miros de rășini

iar el nu știu dacă plângea sau râdea, sau fugea

poate că se gândea la băutură, poate la femei sau altceva

dar palma lui era caldă și mirosea a tutun și mă simțeam așa de bine în ea

încât mâna mea ca un tăun îi prindea unghia și o strângea până când degetele păleau

apoi o lăsa și

iar o strângea)

dar tu mă împingi după ce mârâi în lumină

framă după framă pelicula curge iar respingerea ei (lui)

printre cheaguri de sticlă, șuvițe

ca niște coarde expuse anatomic

se descompun

mai lasă-mă, zic (striga)

o secundă