Poezie
Dorințele ne vor ajunge din urmă
1 min lectură·
Mediu
Între sprâncenele tale curge înserarea
ca o mierlă cu zborul razant
spre strugurele gurii.
Vor ieși căprioarele în poieni la izvoare,
pădurile vor foșni-n auz fermecat
frunze de lună argintii.
Dorințele ne vor ajunge din urmă,
păsări cu întoarcerea la cuiburi
liniștite și prevăzătoare.
Albite pietrele-n zori de lumină
oferă soarelui o aură de floare
cu petale de raze.
Prin pânza dimineții strecurată
apa trece prin vâltori înspumate
într-un arc peste sprâncenele zilei,
crini nostalgici lăcrimează.
Când vor înverzi tălpile cerului
și amiezele vor naște invidie,
mirosuri dulci de salcâmi,
nervi ascunși vederii
vor îmblânzi-n tine îndărătnicii.
Valuri grăbite spre țărmuri
cu vulturi de mare la pândă
aduc suflul unei dezlănțuiri șirete,
ca o săgeată
se trezește din amorțeala slabă
patima sălbatică.
Se înclină munții
sub amenințare de strajă furtunilor,
fulgere în cremene
izbeasc cu foc
și totul trece...
001567
0